joi, 13 august 2009

Ieri am venit cu personalul in Campina. A fost chiar frumos. Nu personalul, ci …momentul cu totul. Initial compartimentul era plin cu femei in varsta, dar au coborat rapid si am ramas doar eu cu o doamna ce cosea un model. Spunea ca-i tine si doi ani sa termine. Nu stiu ce sa cred despre asta. Longeviva preocupare…sau lipsa de preocupare. Fiecare cu pasiunea lui. Revenim. Si m-am mutat langa usa unde m-am rezemat de geam si mi-am incrucisat picioarele si am pus cartea ,,Les pages de notre amour’’ pe genunchi. Am citit-o cufundata in ganduri pana am terminat-o. De afara pica prin geamul murdar o lumina calda…si mai aveam jumatate de ora de drum. Mi-am pus castile in urechi si am ascultat soundtrackurile de la Once. Aveam o stare de pace atat de adanca, m-am bucurat atat de mult de jumatatea aia de ora ramasa in care nimeni nu m-a sunat, nimeni nu m-a intrebat nimic, eram eu si cu mine. Cat de frumoase sunt melodiile Marketa Irglova&Glen Hansard…parca ele pur si simplu creeaza atmosfera oriunde, oricand. E incredibil cum muzica poate schimba intr-o secunda totul, sa faca un loc urat sa aiba farmec, o zi stresanta si grea sa para un episod dintr-un serial. Cel putin asa am eu impresia uneori…



2 comentarii:

George Colang spunea...

e frumos sa asculti muzica in tren, sa te uiti pe fereastra si sa te lasi cuprins de idei...mereu am iubit personalul, acel aer stricat dar totodata natural, si acele fotolii care sunt ''cele mai confortabile'' orice ar fi...

Mihaela spunea...

nice video