Ieri am venit cu personalul in Campina. A fost chiar frumos. Nu personalul, ci …momentul cu totul. Initial compartimentul era plin cu femei in varsta, dar au coborat rapid si am ramas doar eu cu o doamna ce cosea un model. Spunea ca-i tine si doi ani sa termine. Nu stiu ce sa cred despre asta. Longeviva preocupare…sau lipsa de preocupare. Fiecare cu pasiunea lui. Revenim. Si m-am mutat langa usa unde m-am rezemat de geam si mi-am incrucisat picioarele si am pus cartea ,,Les pages de notre amour’’ pe genunchi. Am citit-o cufundata in ganduri pana am terminat-o. De afara pica prin geamul murdar o lumina calda…si mai aveam jumatate de ora de drum. Mi-am pus castile in urechi si am ascultat soundtrackurile de la Once. Aveam o stare de pace atat de adanca, m-am bucurat atat de mult de jumatatea aia de ora ramasa in care nimeni nu m-a sunat, nimeni nu m-a intrebat nimic, eram eu si cu mine. Cat de frumoase sunt melodiile Marketa Irglova&Glen Hansard…parca ele pur si simplu creeaza atmosfera oriunde, oricand. E incredibil cum muzica poate schimba intr-o secunda totul, sa faca un loc urat sa aiba farmec, o zi stresanta si grea sa para un episod dintr-un serial. Cel putin asa am eu impresia uneori…