Hm totul a inceput acum 3 seri. Eram in patul meu maaaare magnific din bucuresti, intr-o stare de semisomnolenta, cand am auzit vocea baietilor din camera cealalta si mi-am zis in gand: iara sforaie tata. Si m-am trezit. A fost atat de socant sentimentul warm and fuzzy pe care l-am avut la aparentul sforait al tatalui meu corelat cu constientizarea adevaratului zgomot, incat m-am trezit. Si am simtit ce nu am mai simtit demult: dor de casa. Cand dormeam in patul meu mic si rece din Campina si adesea ma trezea acel sforait nu m-as fi gandit sa-mi fie dor vreodata de el(sforaitul).
Sentimentul m-a urmarit si a doua zi, cand am realizat ca plec din TEI. O sa ma mut. Dintr-o data, Teiul Doamnei a parut mai frumoasa ca oricand, CEA mai frumoasa strada, parca mai verde, mai parfumata ca niciodata. Camera mea, perfecta…am stat cat..9 luni. Sa iti spun ce e asa frumos la camera mea…din patul meu magnific in care stau intinsa cat se poate doar pentru ca e pacat sa irosesc asa minunatie de pat, privesc stand cu capul pe perna pe fereastra mea mare,foarte mare, toate rasariturile si toate apusurile si fiecare stadiu al lunii si toate stelele si toti norii si vad cum ploua, vad cum ninge si vad dimineata razele cum pica fix pe mine…e ca si cum dorm sub cerul liber…mai mult din patul meu stau cu picioarele pe perete si cu capul atarnat si vad cum zboara invers zeci de pescarusi la etajul 5, etajul meu perfect de unde ai vederea perfecta. Apoi ma trezesc si imi fac cafeaua la mini expresso makerul meu superb si cu 3 lingurite de zahar si un d-ala mic de lapte iese cafeaua perfecta, cu care ma duc pe balconul neingrijit intr-o sambata dimineata cand sunt singura acasa si unde ma asez pe un scaun rablagit pe care il tarasc dintr-o camera in alta si imi pun picioarele pe balcon si stau la soare. Si mai pun si Katie Melua uneori sau dau search pe youtube: morning songs si vad ce iese…
Iubesc atat de mult aceste senzatii si multumirea asta launtrica pe care o resimt doar din aste lucruri marunte, nu stiu cum voi putea sa renunt la ele…si nu este viata perfecta pe care am avut-o aici, au fost multi nervi, multe inconveniente, dar doar astea cateva lucrusoare care imi incalzesc sufletul si ma fac sa dau buna ziua vesel la vanzatoare chiar daca stiu ca nu o sa-mi raspunda…pentru astea as mai ramane aici mult timp de acum inainte.
Imi iubesc viata nu pentru lucrurile majore care mi s-au intamplat, ci pentru bucuria pe care o scot din tot ce ma inconjoara, din redbullul pe care il savurez luni dimineara la ora 7.30 la cursul de statistica cand nu imi pot tine ochii deschisi dar care parca ma relaxeaza infinit si parca este cea mai chill zi din viata mea…din cafeaua pe care o beau miercuri pe la seminarul de marketing 9.00 am pentru ca miercuri e zi de cafea si la 7.30 nu e deskis snack attack, din lumina de la ora 5 pe timp de iarna cand stau la mc afara in frig si mananc un cheeseburger si o portie medie de cartofi prajiti, din copacii superbi pe care ii vad in drumul meu, din plimbarile la 3 noaptea pe jos din romana pana in tei…din ratzustele si bobocii lor de prin cismigiu, din semnele de carte superbe pe care le gasesc uneori, din ora de yogilates de la Serendipity…am o infinitate de lucruri si momente speciale…cred ca daca le-as enumera pe toate as termina la toamna. Si ma simt incredibil de norocoasa ca ma pot bucura de astfel de lucuri in fiecare ora a vietii mele…ca pot simti atat de intens un parfum delicat de bujor sau doar o raza de soare care pica bine. Eu din astea traiesc…
Si maine este luni…
